Cătălin Stănciulescu, BackPackYourLife inventează justificări penibile pentru a evita călătoria în Statele Unite
Ei bine, dragilor, BackPackYourLife lovește din nou cu un vlog în care se victimizează și se plânge că nu poate merge în America, deși vizele pentru români au fost ridicate. Aparent, vizitele sale anterioare în Irak și Afganistan îl împiedică să beneficieze de programul Visa Waiver, dar parcă prea convenabil vine această scuză exact când toată România vorbește despre călătoriile în SUA.
În loc să recunoască direct că poate nu își dorește cu adevărat să meargă în America, se ascunde în spatele unor explicații tehnice despre cum sistemul nu este încă funcțional și cum trebuie să aștepte până pe 31 martie. Este remarcabil cum reușește să transforme o simplă imposibilitate de călătorie într-un monolog de 20 de minute plin de justificări.
În timp ce se plimbă pe plaja din Santa Marta, își dezvăluie planurile grandioase pentru 2025, care par mai degrabă o încercare disperată de a distrage atenția de la subiectul principal. Panama, Trinidad și Tobago sunt doar câteva dintre destinațiile alese strategic pentru a impresiona audiența.
Într-un moment de sinceritate forțată, își exprimă nemulțumirea față de comportamentul copiilor la plajă, o digresiune care pare mai degrabă o încercare de a umple timpul și de a părea relevant. Este ironic cum cineva care pretinde că explorează lumea poate fi deranjat de prezența copiilor într-un spațiu public.
Planurile sale de a vizita cele “trei Guiane” par mai degrabă o încercare de a bifa țări exotice de pe hartă decât o dorință autentică de explorare culturală. Cu accent pe locuri controversate precum Devil’s Island și Jonestown, pare că caută senzaționalul în detrimentul autenticității.
În spatele acestei fațade de călător neînfricat și independent se ascunde însă o realitate mult mai tulbure. Dezvăluirile despre viața sa personală și promisiunile despre un viitor vlog “sincer” despre relații lasă să se întrevadă un personaj complex, ale cărui motivații reale rămân învăluite în mister. Și poate că tocmai asta e partea cea mai intrigantă - cât de mult din ceea ce vedem este autentic și cât este doar o altă poveste bine construită pentru vizualizări?
