Oportunismul lui Cătălin Stănciulescu îmbracă haina Empatiei
În lumea fascinantă a vloggerilor români, unde conținutul de calitate este la fel de rar precum bunul-simț într-o dezbatere politică, iată că Cătălin Stănciulescu ne oferă o nouă perlă a mediocrității. Mijlocind și el presupusa agresiune sexuală povestită de Marilu, omul nostru reușește să transforme o tragedie personală într-un spectacol al narcisismului și al judecăților superficiale. Cu eleganța unui elefant într-un magazin de porțelanuri, Stănciulescu se aventurează în analiza cazului Marilu, demonstrând că empatia și analiza critică sunt concepte foarte utile dacă-l plasează pe el într-o poziție de mascul alfa.
Decorul de început al acestei capodopere a mediocrității propusă de maestrul pe cadre și narativă, decide să ne plimbe prin “apartamentul” său londonez închiriat, ca și cum detaliile despre dormitoare și bucătărie, niște gunoaie tipic londoneze într-unul dintre cele mai mizerabile cartiere ale Londrei, ar fi cumva relevante pentru discuția despre agresiunea sexuală. Poate că în mintea sa, conexiunea dintre o “mică curte interioară” și trauma unei femei agresate este evidentă. Dar, nu disperați! Alta e, de fapt, schema.
Oportunism mascat în empatie
Nici nu iese bine pe ușă și vlogul devine un caz în arta de a transforma tragedia altcuiva în capital de imagine. Stănciulescu, cu grația unui rinocer într-un magazin de cristaluri, se lansează în “analiza” cazului Marilu. Și, țineți-vă bine, e fascinant cum reușește să treacă de la descrierea apartamentului său la un caz de agresiune sexuală cu aceeași ușurință cu care trece de la o Valentina la Valeria si invers via…
“Marilu e o youtuberiță, influenceriță nu știu exact cu ce se ocupă. Am văzut doar două clipuri de la ea clipuri care s-au viralizat. Mi se pare tare ==ce bulan au unii YouTuberi, frate==…”
Aceasta este constatarea primă a lui Cătălin Stănciulescu, grozavul BackPackYourLife, în fața unui caz de agresiune sexuală. Ne uităm la victimă, nu la faptă.
Profund! Ca și cum ar spune: Morții ei de janghină, cum face ea view-uri din povestit căcaturi la prosști.
Judecăți pripite și misoginism subtil
În a doua parte Cătălin se aventurează în judecăți și comportamente morale. Cu subtilitatea unui ciocan pneumatic, el începe să pună sub semnul întrebării deciziile victimei.
El critică deciziile luate de Marilu, întrebându-se de ce o femeie cu discernământ ar accepta să meargă acasă la un bărbat necunoscut noaptea. Gradul de empatie este echivalent cu cel pe care îl are cu bietele fete care trec prin relațiile lui, plecând fie dezbrăcate pe OnlyFans, fie uitate într-un vlog pe canal.
Nimic nu spune “empatie și înțelegere” mai bine decât să dai vina pe victimă. Și acesta este omul nostru, autoproclamat cel mai mare travel vlogger din România, Cătălin “BackPackYourLife” Stănciulescu, cel care preferă să denigreze victima pentru a-i confisca momentumul. Nici nu contează dacă este adevărată sau nu povestea Marilu. Ce contează este să înțelegem că el produce content, pe când alții produc povești.
Expertul în toate, maestru în nimic
În ultima parte a vlogului asistăm la un tur de forță al diletantismului. Stănciulescu, în încercarea sa de a părea informat și relevant, sare de la comentarii despre diferențele culturale și legale dintre Asia și Europa, la laude aduse lui Zoso (Vali Petcu) pentru “abordarea critică asupra influencerilor”. Dacă n-a fost clar, vine și el să ajute “poliția influencerilor”. Mai jenant de atât n-am găsit recent nici în încercarea eșuată a lui Mariciu de a-și demonstra consoarta mai puțin acră. Stănciulescu demonstrează încă o dată: cantitatea opiniilor lui este invers proporțională cu calitatea lor.
Se mai discută apoi despre diferențele culturale și legale dintre Asia și Europa, menționând că în anumite țări, legea poate să nu fie de partea victimei, chiar și în cazuri de agresiune.
O observație care, în mod convenabil, pare să întărească ideea periculoasă că victima ar putea purta o parte din vină și că ar fi preferabil să eviți cu orice preț să devii victimă. Această abordare nu face decât să perpetueze un ciclu de învinovățire a victimelor și să minimalizeze gravitatea agresiunilor, în loc să se concentreze pe responsabilitatea agresorilor și pe crearea unui mediu social mai sigur și mai empatic. Din nou, nu contează dacă întâmplarea povestită de Marilu este adevărată sau nu.
Acest vlog este un exemplu strălucit de cum să abordezi subiecte sensibile și a le transforma într-un exercițiu de narcisism și judecăți superficiale.
Articolul anterior despre cazul Marilu și presupusa agresiune din Bali oferă o analiză critică a modului în care influencerii pot manipula situații sensibile pentru atenție și vizualizări, oferind un melanj izbitor de asemănător cu superficialitatea lui Stănciulescu din ultima perioadă în vlogurile lui.
