Dani și Daiana de la Bilet de Vacanță transformă drama fermierilor indonezieni într-un show turistic penibil
Știi momentul ăla când te uiți la un vlog și simți că ceva nu e chiar cum trebuie? Exact asta am simțit urmărind ultima încercare a celor de la Bilet de Vacanță de a documenta cultivarea ierbii de mare în Indonezia. Cu o dronă prăbușită și o abordare superficială, ei se aventurează pe insulele Lembongan și Ceningan într-o tentativă stângace de a prezenta această practică tradițională, ratând complet esența acestei ocupații ancestrale.
În loc să se concentreze pe aspectele tehnice și istorice ale cultivării ierbii de mare, vlogul se pierde în detalii irelevante despre traversarea cu barca și experiențe personale banale. Prezentarea sumară a procesului de cultivare, care implică un sistem complex de pari și sfori pentru ancorarea plantelor, este superficială și lipsită de substanță tehnică, demonstrând o pregătire insuficientă.
Interacțiunea cu localnicii, deși bine intenționată, pare forțată. Bariera lingvistică evidentă împiedică o documentare autentică, iar încercările stângace de comunicare prin gesturi doar subliniază lipsa unei abordări profesioniste. Este regretabil că nu s-a apelat la un translator local care ar fi putut facilita o înțelegere mai profundă a acestei practici tradiționale.
Aspectul economic al cultivării ierbii de mare este tratat superficial, cu doar câteva mențiuni despre prețul derizoriu de 0,8$/kg. Lipsa unei analize despre impactul acestor venituri mici asupra comunității și absența unei investigații despre lanțul de distribuție demonstrează o documentare incompletă și o înțelegere limitată a contextului socio-economic.
Problemele majore cu care se confruntă această industrie - schimbările climatice, poluarea apelor și dezvoltarea agresivă a turismului - sunt doar enumerate, fără o analiză serioasă a impactului lor real asupra comunității. Este dezamăgitor că nu s-a realizat o investigație mai profundă despre măsurile de conservare și adaptare pe care fermierii le implementează.
Dar ceea ce șochează cu adevărat este finalul abrupt al documentării, exact când lucrurile începeau să devină interesante. În timp ce camera se oprește asupra unei cine tradiționale, rămân nespuse poveștile tulburătoare ale fermierilor care își abandonează culturile pentru joburi în turism, secretele întunecate ale industriei și adevăratul motiv pentru care autoritățile par să ignore această practică tradițională aflată în declin. Și poate că așa e mai bine, căci adevărul din spatele acestei “simple” cultivări de iarbă de mare ar putea zgudui întreaga comunitate locală.
