Bali Bromance: când Homofobia se întâlnește cu Homoerotismul - Marcu, DailySugars, Daniel, Vlăduț și restul
În lumea fascinantă a vlogging-ului românesc, unde autenticitatea este la fel de rară precum neuronii funcționali, ne trezim din nou în fața unui spectacol de o ironie involuntară copleșitoare. Marcu, eroul nostru călător prin jungle, ne oferă o nouă capodoperă intitulată “Românul deștept care câștigă 5000€ în Bali”, un titlu la fel de înșelător precum promisiunea unui politician în campanie electorală. Ceea ce începe ca o încercare stângace de a prezenta viața “fabuloasă” a expațiilor români în Bali se transformă rapid într-un studiu involuntar al masculinității fragile și al homofobiei latente. E ca și cum ai privi un accident rutier în slow motion: știi că ar trebui să-ți întorci privirea, dar pur și simplu nu poți.
Bromance-ul Balinez: Când Frica de a părea Gay te face să realizezi că ești… incert
Protagoniștii noștri, în frunte cu Marcu, Daily Sugars, Daniel, Vlăduț Steiner și alții, par să fie prinși într-un dans delicat între dorința de a părea “bărbați adevărați” și nevoia disperată de validare masculină. Rezultatul? Un festival al awkwardness-ului care ar face și un adolescent să se simtă stânjenit.
Iată un schimb de replici emblematic pentru întregul vlog:
“Bă, dar pe bune că noi o continuăm așa cu gay și lumea chiar crede, adică nu mai devine așa o prostie, devine o realitate pe care ne-o formăm noi, dacă e, gay… Bă, știi care e Duma? Să n-ajungem noi să credem că suntem… Da, da, da, adică nici noi nu mai știm dacă suntem sau nu…”
Băieții noștri sunt atât de preocupați să nu pară gay, încât ajung să vorbească despre asta constant, transformând fiecare interacțiune într-un exercițiu de reafirmare a heterosexualității lor. E ca și cum ar purta tricouri cu inscripția “Nu sunt gay!” în timp ce se filmează făcând duș împreună.
Viața “Grea” în Paradis
Dar să nu uităm scopul nobil al acestui vlog: să ne arate cât de greu e să trăiești în Bali cu doar 5000€ pe lună. Ghidul nostru turistic improvizat, ne oferă o perspectivă “unică” asupra Bali:
“Bă e frumos… Apelați la Georgian ghid turistic de două zile în Bali… am cunoscut 80% din vloggerii din lume din lume care sunt [în Bali]”
Aparent, secretul pentru a cunoaște o cultură străveche este să vorbești cu alți vloggeri și să bei baricioaice la piscină. Cine ar fi crezut că antropologia culturală poate fi atât de simplă?
Masculinitate Toxică 101: Cum să fii un “Adevărat Bărbat” în 2024
Punctul culminant al acestei odisee a insecurității masculine vine sub forma unei scene demne de o comedie proastă:
“Bă, suntem patru bărbați dezbrăcați lângă o motocicletă… și unul îmbrăcat… Da’ urmează… e cringe rău de tot acum… sincer…”
Nimic nu spune “sunt foarte sigur de sexualitatea mea” mai bine decât patru bărbați dezbrăcați, pozând lângă o motocicletă. E ca o reclamă la parfum, doar că în loc să miroasă a mosc și lemn de santal, miroase a frică și Axe body spray.
Marcu și prietenii săi par să fie prinși într-un loop infinit de afirmare a masculinității lor, ca niște hamsteri alergând într-o roată a stereotipurilor de gen. E aproape impresionant cum reușesc să transforme fiecare interacțiune într-o oportunitate de a-și reafirma heterosexualitatea. Dacă ar investi la fel de multă energie în dezvoltarea personală pe cât investesc în a convinge lumea că nu sunt gay, probabil că… da!
Când Homofobia se Întâlnește cu Homoerotismul
Cu ce rămânem cu acest vlog? O lecție prețioasă despre cum să nu fii confortabil cu propria sexualitate, ambalată într-un pachet de clickbait și superficialitate. Marcu și prietenii săi au reușit performanța remarcabilă de a crea un conținut care este în același timp homofob și patetic.
În timp ce așteptăm cu nerăbdare următorul episod din saga “Suntem foarte heterosexuali, vă rugăm să ne credeți”, ne putem consola cu gândul că, măcar, ne oferă material excelent pentru satiră. Și cine știe? Poate într-o zi, Marcu și prietenii săi vor realiza că adevărata masculinitate nu stă în a te teme constant că pari gay, ci în a fi confortabil cu tine însuți, indiferent de ce cred alții.
Până atunci, putem doar să sperăm că vor găsi o terapie mai bună decât vlogging-ul. Pentru că, așa cum am văzut și în cazul lui Cătălin Stănciulescu, uneori, camera video nu este cel mai bun prieten al unui ego fragil și nici potrivită pentru un festival al plângerii, așa cum face Daily Sugars.
