Utopia sau Distopie cu Bald and Bankrupt. Adevărurile ascunse ale Chinei
Dacă ai crezut că ai văzut totul când vine vorba de misterele și excesele acestei națiuni enigmatice, Benjamin Rich, cunoscut și ca Bald and Bankrupt pe youtube, vine să îți dezvăluie o realitate mult mai complexă. “China: Utopie sau Distopie?” – acest titlu aparent inofensiv ascunde o călătorie în care se întâlnesc luxul aparent și rigiditatea comunistă, într-o țară unde totul este la scară monumentală, iar tehnologia atinge cote impresionante. Dar chiar este atât de roz pe cât pare? Sau este doar o fațadă frumoasă care maschează o realitate aspră?
Trenul comunist
*Bald and Bankrupt˙ începe prin a testa faimosul sistem feroviar asiatic, lăudându-i arhitectura opulentă și luxul călătoriei, dar nu fără o tentă de ironie când remarcă “lemnul comunist” care decorează trenurile de lux. Amintind de stilul sovietic, trenul reușește totuși să-l impresioneze prin confortul aparent, la fel cum infrastructura chineză pare să aibă un element de grandoare menit să capteze admirația, dar și să inducă o oarecare teamă.
Cu toate acestea, în spatele acestui decor luxos, Benjamin pare să sugereze un aspect mai întunecat. Sistemul de trenuri, deși eficient, reamintește subtil că e mai mult o „vitrină” comunistă. Vizitatorii, ca și el, pot fi tentați să accepte la prima vedere acest „comunism de lux,” dar pentru localnici, această imagine poate reprezenta ceva mai rigid și imposibil de schimbat, subliniind controlul social.
Revoluția Alipay
În China, Bald and Bankrupt descoperă rapid că numerarul nu mai este binevenit. Totul se învârte în jurul Alipay, aplicația care, pentru un turist, devine un adevărat labirint birocratic. Ca să poată plăti pentru o simplă apă, Benjamin petrece ore întregi doar pentru a-și activa contul Alipay. Sarcastic, observă că „modernitatea” Chinei vine cu o etichetă de preț și o adevărată provocare pentru cei neobișnuiți cu acest tip de tehnologie.
Dependința Chinei de astfel de aplicații îl face pe Benjamin să reflecteze asupra impactului acestei digitalizări extreme asupra celor mai puțin tehnici sau a celor din afara sistemului. Întrebarea esențială pe care o pune este: este această tehnologie un avans către modernitate sau o formă subtilă de izolare culturală? Împingând toți utilizatorii să accepte aplicațiile digitale, China pare să excludă orice alternativă la fel de accesibilă pentru cei care nu au crescut în era digitală.
Infrastructură de invidiat sau o fațadă?
Observând infrastructura vastă a Chinei, Benjamin nu poate să nu admire expansiunea rapidă a autostrăzilor, podurilor și trenurilor de mare viteză. Spre deosebire de Vest, unde orice proiect de infrastructură durează decenii, China pare să fie cu ani-lumină înainte. Trenurile de mare viteză care transportă oamenii pe distanțe lungi într-un timp record sunt impresionante și îi dau un sentiment de uimire.
Dar acest avânt tehnologic ascunde o întrebare: cum se susține un astfel de progres? El observă că în spatele eficienței se află un sistem controlat de stat care nu tolerează deviațiile. Cu o ironie subtilă, sugerează că totul este o fațadă de ordine și perfecțiune, iar orice abatere de la normele stabilite de stat este rapid „rectificată.” Se întreabă cât de liber este de fapt acest sistem care pare construit pentru a menține ordinea cu orice preț.
O viziune nostalgică asupra ordinii și curățeniei
Un alt aspect care îl impresionează pe Bald and Bankrupt este ordinea impecabilă de pe străzile orașelor chineze. Spre deosebire de Vest, unde mizeria și neglijența sunt adesea tolerate, aici Benjamin observă o disciplină aproape „militară” în curățenie și menținerea ordinii publice. Sarcastic, se întreabă dacă asta e o formă de „utopie ordonată” sau doar o mască a unui sistem strict controlat.
Ordinea aceasta perfectă poate fi văzută ca o reflectare a filozofiei politice care guvernează țara, unde totul trebuie să fie aliniat unei norme bine definite. Pentru el, această curățenie extraordinară sugerează mai degrabă o formă de conformism generalizat decât un semn de respect autentic față de mediul înconjurător. Ridică întrebarea dacă această obsesie pentru ordine nu este cumva o formă subtilă de control social, o manieră de a ascunde realitatea cotidiană a oamenilor simpli dincolo de o imagine idealizată.
Interacțiunea cu localnicii și barierele culturale
Un moment de „respiro” vine atunci când Bald and Bankrupt interacționează cu localnicii. Deși barierele lingvistice sunt mari, el observă că oamenii sunt prietenoși și deschiși. Ironia face ca această ospitalitate să fie umbrită de dificultățile de comunicare. Chiar și pentru un călător experimentat ca el, bariera lingvistică și culturală devine uneori insurmontabilă.
Această interacțiune îl face să realizeze că China, deși avansată tehnologic, este încă profund izolată cultural. Limba și obiceiurile tradiționale sunt omniprezente, și, paradoxal, acest aspect uman îl face să aprecieze mai mult experiența, chiar dacă se simte străin într-un univers aproape impenetrabil. Astfel, Bald and Bankrupt reflectează că poate frumusețea unei călătorii nu stă doar în a vedea locuri, ci și în a experimenta autenticitatea unei culturi care încă se respectă și își păstrează esența.
Dwarf Empire – Unde utopia devine exploatare
Vizitarea parcului tematic „Dwarf Empire” reprezintă un moment incomod, dar revelator. Benjamin Rich descrie cum locuitorii „Imperiului Piticilor” sunt prezentați ca personaje de spectacol, într-o atmosferă de circ bizar. Departe de a fi o atracție culturală autentică, „Imperiul” devine un loc de exploatare al vulnerabilităților umane.
Pentru el, acest parc devine un exemplu al contrastului straniu dintre modernitatea aparentă a Chinei și o tradiție culturală plină de momente bizare, ce sfidează etica modernă. Observă că, într-o lume unde progresul și tradiția co-există, China prezintă aceste extreme ca un spectacol turistic, un tablou ciudat și ușor exploatator, care aduce un gust amar într-un univers altfel bine reglat și controlat.
Răscrucea între modernitate și trecutul distopic
În final, Bald and Bankrupt încearcă să sintetizeze tot ce a experimentat în China. Țara pare să combine paradoxurile într-un mod unic, cu o infrastructură ultra-modernă, dar și cu o rigiditate politică greu de ignorat. În ciuda modernității sale, China este o țară cu un trecut istoric și cultural care încă rezonează în prezentul său aparent utopic.
Această realitate dublă, a unui progres rapid combinat cu tradiții adânc înrădăcinate, îl face pe Benjamin să pună întrebarea finală: “poate fi o țară în același timp atât de avansată tehnologic și atât de controlată politic?”. Cu un ton de ironie, concluzionează că China este probabil una dintre puținele națiuni unde „utopia și distopia” coexistă în fiecare aspect al vieții cotidiene.
China, așa cum nu reușesc să o prezinte vloggerii români
China, așa cum e descrisă de Bald and Bankrupt, apare ca o țară care sfidează simplificările și etichetele, spre deosebire de vlogerii autohtoni care sunt mai degrabă preocupați întocmai de aceste aspecte. Apreciată pentru tehnologie și organizare, dar criticată pentru rigiditatea socială și controlul asupra libertăților individuale, această națiune este o combinație fascinantă de progres și tradiție, de modernitate și nostalgie comunistă. O țară unde oamenii își dau jos pantofii pe bănci, dar unde un străin se pierde în birocrația tehnologică. E utopie sau distopie? Poate că, în final, China este ambele, dar și niciuna în același timp. Păcat că nu avem și noi vloggeri ca Bald and Bankrupt.
