Cătălin Stănciulescu BackPackYourLife întâlnește o venezueleancă misterioasă în Lima după un match pe Tinder
În noul vlog al lui BackPackYourLife din capitala Peru, Lima, asistăm la o întâlnire neașteptată ce transformă un simplu match pe Tinder într-o conversație profundă despre emigrație și supraviețuire. Inițial, Cătălin pare ușor nervos în așteptarea întâlnirii cu Sharing, o venezueleancă misterioasă cunoscută online. Însoțit de prietenul său Cezar, care îl încurajează și filmează cu drona, Cătălin este plăcut surprins când femeia se dovedește a fi nu doar atractivă, dar și extrem de carismatică și inteligentă, gazda unui podcast și o conversațională desăvârșită.
Sharing, cu un nume neobișnuit chiar și pentru Venezuela (țară cunoscută pentru nume creative), descrie experiența sa ca imigrant în Peru de șapte ani. Conform relatării ei, comunitatea venezueleană a trebuit să înfrunte xenofobia, însă ea personal se consideră norocoasă pentru oportunitățile găsite în Lima. Conversația dintre cei doi continuă într-un restaurant elegant din mall-ul Larcomar, unde Sharing povestește despre diaspora venezueleană, împărțită în ceea ce ea numește “trei valuri de emigrare” - primul val format din oameni bogați care și-au pus la adăpost averile după victoria lui Chávez în 1999, al doilea val de profesioniști educați care nu puteau găsi oportunități de dezvoltare în țara natală, și al treilea val format din oameni obișnuiți care au fugit pentru a-și salva viața.
Relatările lui Sharing despre Venezuela modernă sunt tulburătoare - o țară paralizată de pene de curent care durează săptămâni întregi, spitale fără medicamente, și o inflație atât de galopantă încât banii fizici valorează mai mult transformați în origami decât ca mijloc de plată. Ea povestește cum guvernul dă vina pe iguane pentru penele de curent naționale, glumind că “trebuie să fie Godzilla” pentru a provoca astfel de dezastre. Sharing explică și conceptul de “rezolvare” - un cuvânt intrinsec în mentalitatea venezueleană, semnificând adaptabilitatea extremă necesară supraviețuirii, fie în țară, fie în exil.
Între sorbiri din cocktailul numit sugestiv “Catedral” (“care te conectează cu Dumnezeu și apoi leșini”, după cum glumește Sharing), conversația explorează tensiunile sociale din Lima, unde unii localnici manifestă ostilitate față de venezueleni. Cu înțelepciune, Sharing observă că “cei buni sunt întotdeauna mai mulți” în orice naționalitate, dar știrile negative despre imigranți se răspândesc mai repede decât cele pozitive. Ea menționează cum compatrioții săi au ajutat victimele unui accident recent din Trujillo, Peru, dar aceste acte de bunătate au primit mult mai puțină acoperire mediatică decât incidentele negative.
De la observații despre siguranța femeilor în America Latină, până la discuții despre susținătorii regimului din Venezuela, conversația capătă profunzime, dezvăluind complexitatea situației politice venezuelene. Sharing sugerează că mulți “suporteri” ai guvernului actual sunt de fapt oameni care nu au de ales, dependenți de beneficiile minime oferite de stat în schimbul loialității politice. Într-o metaforă puternică, ea descrie regimul ca pe “o figură obeză care aruncă firimituri mulțimii înfometate care îl venerează”. Între aceste revelații șocante și momente de umor natural, se conturează nu doar o întâlnire romantică, ci o fereastră autentică spre realitățile dure ale unei Venezuele aflate în criză și spre puterea extraordinară a spiritului uman de a se adapta.
