Românii lui Călin Georgescu și BackPackYourLife. Rușinea votului din diaspora
Haos electoral, români dezorientați și un vlogger care pare mai pierdut decât GPS-ul în Munchen. Așa ar putea fi rezumat ultimul vlog publicat de BackPackYourLife. Ce începe ca o “misiune civică” ajunge să fie o odisee urbană cu direcții confuze, opinii politice nefiltrate și o avalanșă de interacțiuni ciudate care te lasă să te întrebi: “Ce tocmai am vizionat?”.
Intitulat “Am votat printre românii lui CĂLIN GEORGESCU. a fost brutal…”, vlogul promite să fie un ghid electoral, dar devine rapid o cronică a dezordinii. Cu un amestec de nostalgie, ironie și inevitabilul spirit balcanic, Cătălin explorează experiențele românilor din diaspora. De la dificultățile de a găsi secția de votare, la filozofii ad-hoc despre patriotism, vlogul e mai degrabă o cursă de orientare decât o lecție de civism.
Turism electoral ratat
Primul mare plot twist? Secția de votare. Cătălin pleacă entuziast spre destinație doar pentru a descoperi că nu era acolo. “Hai că mi-am luat țeapă să mor eu”, comentează el cu o sinceritate dezarmantă, în timp ce vagabondează prin München cu un prieten. Direcțiile sunt mai haotice decât o conferință politică: “Treceți semaforul, dreapta printre două clădiri, în spatele clădirii până în repede”. Serios acum, cine scrie aceste instrucțiuni? Dostoievski?
Cu o combinație de nervi și umor, vloggerul critică lipsa de organizare: “De zici că suntem în jocurile alea questuri frate, trebuie să te duci, să întrebi și altul zice că nu e acolo”. Dacă scopul era să inducă un sentiment de comunitate prin confuzie colectivă, România a reușit.
Căderea în ridicol a românilor din diaspora
Pe parcurs, Cătălin își găsește timp pentru reflecții existențiale. Un dialog spontan cu un alt român despre bucuria de a găsi cutia poștală goală în Germania te face să-ți pui întrebări despre prioritățile umanității. “Când vin de la muncă, deschid cutia, văd că-i goală, zâmbesc”. Oare e acesta vârful fericirii în diaspora?
Dezbaterea continuă cu lamentații despre traiul robotic: “Aici ești un robot, ai o rutină și dacă te abați de la ea, ești pierdut”. Dar stai, pentru cine e vina? Germania care impune reguli clare sau românii care preferă să trăiască în spontaneitate balcanică? Poate răspunsul stă undeva între un bilet de tren perforat și nostalgia pentru o țară în care “facturile vin doar când au chef”.
Când patriotismul devine o scuză jalnică
În ciuda haosului, Cătălin insistă pe tema votului ca act civic. Cu toate acestea, insistența lui e presărată de glume și remarci sarcastice. “Am venit la vot, dar merităm și noi o bere acum”, spune el cu un ton care te face să te întrebi dacă votul e doar un pretext pentru socializare.
Interacțiunile spontane cu românii care apar întâmplător în vlog sunt delicioase. De la întrebări despre cine a votat (și, mai ales, de ce), până la fotografii cu fanii canalului, vlogul devine un amalgam de patriotism improvizat. Totuși, nu poți să nu remarci tonul ușor disprețuitor când vine vorba de politicienii români. “România are nevoie de oameni cu cohones”, declară el nostalgic, amintindu-și de Băsescu ca de un erou uitat.
Diaspora în pragul autoiluzionării
Cel mai puternic moment al vlogului vine când intervievează alți români despre dorul de casă. “Unde e mai frumos decât acasă?”, întreabă un român, cu un amestec de tristețe și speranță. Povestea se repetă: familii împărțite, părinți îmbătrâniți, vise sacrificiate pe altarul unui trai mai bun.
Totuși, vlogul nu scapă de o doză bună de ironie. “Ca să ne întoarcem în România ne-ar trebui un salariu minim de 5000 de lei”, spune un intervievat, în timp ce Cătălin zâmbește amar. Cumva, ideea de a sta în Germania și de a visa la România e simultan comică și tragică.
O parodie a implicării civice
Ultimele minute ale vlogului sunt o combinație între satisfacție și frustrare. Cătălin afirmă că votul a fost o experiență interesantă, dar greu de replicat fără o doză mare de răbdare. Însă autenticitatea momentelor surprinse, de la căutările absurde ale secției de votare, la discuțiile despre viața în diaspora, îi conferă un farmec aparte.
Dacă vlogul a fost o reclamă pentru spiritul civic, e discutabil. Dar ca spectacol al umanității, cu toate defectele și contradicțiile sale, este de neratat. Rămâne de văzut dacă turul doi va aduce mai puțin haos sau doar o continuare a acestei comedii cu accente politice.
