Andrei & Tabita Trip expun haosul școlarizării în România pentru copiii din diaspora
Să te întorci în România din diaspora poate suna romantic, dar Andrei & Tabita Trip dezvăluie cât de repede poate deveni un coșmar birocratic. În cel mai recent vlog, intitulat “Dificultăți în Integrarea Copiilor în Școlile din România”, aceștia povestesc cu lux de amănunte cum sistemul educațional românesc face orice să îți amintească de ce ai plecat, în timp ce te roagă să te întorci.
Ceea ce începe ca o încercare inocentă de a găsi o școală publică pentru copiii lor se transformă rapid într-o odisee a frustrării: de la secretariate care își schimbă tonul la auzul cuvântului “Canada”, până la directoare care preferă să discute prin telefon decât față în față. Și dacă credeați că școlile private sunt salvarea, aflați că lista de așteptare e mai lungă decât orizontul unei vacanțe în Bora Bora.
Reîntoarcerea în România
Andrei și Tabita au început misiunea lor de a-și înscrie copiii la școală cu un optimism dezarmant. Cum altfel să te simți când auzi inițial că “sunt locuri?”. Dar tonul politicos al secretariatului devine repede unul ezitant odată ce realizează că actele lor vin la pachet cu traduceri, apostile și un set de echivalări care nu sunt tocmai la îndemână. Cine vrea să se complice cu așa ceva? Cu siguranță nu sistemul educațional românesc, care preferă să paseze problema inspectoratului școlar.
Dar stați, nici inspectoratul nu e mai dornic de muncă. De ce să simplificăm lucrurile când putem să trimitem părinții într-un maraton al birocraticului? Aici, devine clar că nu doar copiii trebuie să se integreze în România, ci și părinții trebuie să învețe să navigheze prin jungla instituțională.
Soluția care îți golește portofelul și speranța
Când planul A a eșuat glorios, Andrei și Tabita și-au pus speranțele în școlile private. Problema? Locuri zero. Lista de așteptare? Practic, o coloană infinită de familii cu unul sau doi copii care au prioritate. Cei trei copii ai familiei Trip? Șanse minime. Și chiar dacă ar fi găsit un loc, costurile ar fi transformat această opțiune într-un lux greu de susținut pe termen lung.
Școala privată este, aparent, doar o soluție temporară, dar pentru mulți părinți din diaspora devine planul B preferat. Andrei și Tabita au descoperit că, chiar și aici, planificarea meticuloasă și bugetarea generoasă nu sunt suficiente când sistemul este, în esență, saturat.
Homeschooling, soluție modernă sau ultima redută?
După ce s-au lovit de ușile închise ale școlilor publice și private, cei doi au recurs la homeschooling, soluție ce părea atât o alegere forțată, cât și o eliberare. Ei descriu programul american pe care l-au ales ca fiind bine structurat, cu profesori dedicați, dar nu fără provocări. De exemplu, integrarea copiilor în societatea românească rămâne o problemă, mai ales când limba română este încă un mister pentru cei mici.
Dar să fim serioși: homeschooling-ul în România este încă privit ca un soi de trădare națională. Familia Trip știe asta și subliniază că decizia lor a fost una dificilă, dar necesară. Totuși, nu e amuzant cum sistemul românesc îi împinge să își educe copiii printr-un sistem străin, tocmai într-o țară care își dorește să atragă românii înapoi?
Planul național de integrare
Ceea ce vlogul scoate în evidență cel mai clar este lipsa totală a unui plan național pentru integrarea copiilor din diaspora. Dacă părinții trebuie să fie propriii lor avocați, translatori și agenți administrativi, ce șanse au copiii să se integreze fără sprijinul școlilor și al profesorilor?
Și totuși, există o parte luminoasă. Fetele familiei Trip s-au adaptat rapid sistemului de homeschooling, iar fiul lor cel mic a făcut progrese remarcabile în câteva săptămâni. Acesta este meritul părinților, nu al sistemului, ceea ce ridică întrebarea: cât de mult ar putea realiza copiii dacă li s-ar oferi un sprijin real din partea statului?
Un sistem care încurajează plecarea
Vlogul Andrei & Tabita Trip este mai mult decât o relatare personală; este un semnal de alarmă pentru orice familie care visează să se întoarcă în România. În loc să fie bineveniți, părinții din diaspora se lovesc de un zid de refuzuri, complicații și indiferență instituțională.
Poate că soluția nu este să aducem familiile înapoi cu promisiuni false, ci să construim un sistem educațional care să facă întoarcerea o opțiune viabilă. Până atunci, homeschooling-ul rămâne ultima redută pentru cei care refuză să lase sistemul să îi descurajeze. Bravo, Andrei și Tabita, pentru că ați găsit o cale, chiar dacă ea nu ar fi trebuit să fie necesară.
