Andrada Miron și aventura sa turistică mediocră prin Ho Chi Minh City
Nu știu cum să încep articolul ăsta, dar trebuie să vă spun că m-am uitat la ultima încercare a Andradei de a ne arăta Vietnamul și sincer, am rămas cu un gust amar. Districtul 1 din Ho Chi Minh City merită mai mult decât o prezentare superficială despre clădiri înghesuite și străzi “murdare”. Pare că întreaga experiență e filtrată prin lentila unui turist speriat de autenticitate.
În loc să exploreze cu adevărat cultura locală, Andrada se cramponează de comparații facile cu Europa, ratând complet să înțeleagă frumusețea haosului organizat al traficului vietnamez. Observațiile despre “lipsa regulilor” și “nesiguranța” traversării străzii trădează o incapacitate fundamentală de a aprecia un sistem care, deși diferit, funcționează perfect.
Experiența culinară se rezumă la un banh mi basic și câteva comentarii superficiale despre prețuri. Unde sunt poveștile vânzătorilor ambulanți? Unde e istoria din spatele acestui sandwich iconic? În schimb, primim o descriere plată a texturii pâinii și câteva comparații irelevante cu pateul românesc.
Vizita la Muzeul de Medicină Tradițională ar fi putut fi fascinantă, dar se transformă într-o paradă de observații banale despre arhitectură și exponate. Nicio informație despre practicile medicinale, nicio discuție despre impactul acestora asupra culturii vietnameze moderne.
Finalul zilei la berărie demonstrează perfect superficialitatea întregii experiențe. În loc să exploreze cultura berii artizanale vietnameze, totul se reduce la comentarii despre “cât de tare” e băutura și cât de obosită e Andrada după o zi în care, ironic, nu a făcut mare lucru.
Și când crezi că ai văzut totul, apare cocoșul misterios care o deranjează pe Andrada în zori. Poate că acest cocoș e de fapt vocea autenticității care încearcă să trezească conținutul din letargia superficialității. Dar cine să audă când ești prea ocupat să te plângi de lipsa somnului într-unul dintre cele mai vibrante orașe ale Asiei?
