O altă țoapă care face pe țărăncuța să dea bine pe YouTube: Andrada Miron
Dacă ar exista o competiție pentru cele mai ridicole și forțate încercări de autenticitate, Andrada Miron ar fi printre finaliste alături, probabil, de “Bilet de Vacanta”. În vlogul intitulat “VIATA LA TARA / AM MERS LA CULES DE PORUMB, CIUPERCI SI GOGONELE”, ne arată încă o dată de ce acest tip de conținut pseudo-autentic este atât de obositor. Andrada, dentist de profesie,pozează într-o gospodină autentică și își propune să se arunce în brațele “țărăniei” într-un mod extrem de calculat și absolut superficial.
Pe scurt, vlogul pare să fie un show de teatru ieftin, o încercare disperată de a intra în grațiile unui public care vrea să vadă “viața simplă” de la țară. Ironia este că toată această tentativă de “simplitate” nu este nimic mai mult decât un alt episod de auto-adulare, în care Andrada Miron încearcă să-și construiască o imagine de gospodină, dar nu face decât să joace rolul unei țoape care vrea să fie validată de public.
O încercare disperată de autenticitate
Începutul vlogului te lovește cu o serie de clișee: “Salutare dragilor, ne revedem după câteva zile de pauză…”. Același discurs gol pe care-l auzim de fiecare dată când un creator de conținut nu are nimic cu adevărat interesant de spus. Începe povestea despre cum a venit “la țară”, locul unde se simte evident “acasă”.
Scena în care Andrada se chinuie să culeagă ciuperci sau gogonele este atât de forțată încât pare mai degrabă o parodie nereușită. Aparent, bunicii săi dețin o mică fermă, iar ea “gospodina” pornește într-o aventură rurală. Ce este amuzant și tragic în același timp este că, deși încearcă din răsputeri să pară o țărăncuță adevărată, Anddrada nu reușește decât să demonstreze că este complet deconectată de la realitatea acestei vieți.
Totul pare un exercițiu de imagine, un film prost regizat în care fiecare replică și aparent fiecare mișcare atent speculată pentru a construi imaginea unei femei care “înțelege” și “respectă” munca țăranilor.
Cultul personalității… la țară
Un alt aspect enervant al vlogului este evidentul cult al personalității pe care Andrada îl promovează. Fiecare interacțiune, fiecare frază, fiecare acțiune este însoțită de un subtext clar: “Uitați cât de grozavă sunt eu”. Nu e suficient că se dă drept gospodină, ea trebuie să fie și un lider moral al vieții la țară.
Exemplele din vlog sunt nelipsite: de la comentariile auto-măgulitoare despre cum reușește să “facă față provocărilor” vieții rurale, la încercările sale disperate de a ne convinge că a cules gogonele “cu mâinile ei”. În realitate, aceste scenarii nu fac decât să ne arate cât de penibilă este întreaga ei abordare.
Nu e de mirare că la fiecare pas pare să aibă nevoie de validare: “Am făcut risotto din ciupercile mele preferate!” sau “Uite cât de gospodină sunt!”. Tot ce face este să pozeze în fața camerelor de filmat, în timp ce simulează un stil de viață pe care aparent îl înțelege și îl apreciază.
Ironia ipocriziei
Întreaga poveste a vlogului este construită pe un paradox: pe de o parte, Andrada încearcă să se prezinte drept o femeie simplă, care se bucură de lucrurile mici și autentice din viața de la țară. Pe de altă parte, fiecare cadru și fiecare gest este atent orchestrată pentru a atrage vizualizări și a menține cultul personalității sale de influencer. Această disonanță dintre mesajul pe care vrea să-l transmită și realitatea din spatele vlogului este imposibil de ignorat.
Un alt aspect comic este felul în care se implică în activități precum “culesul porumbului pentru popcorn”. În loc să se concentreze pe aspectele reale și grele ale muncii la țară, ea găsește modalități cât mai “drăguțe” și superficiale de a împacheta realitatea. Totul este redus la un nivel de joacă de copil, unde culesul porumbului devine o activitate amuzantă și relaxantă, nu munca grea și migăloasă care este de fapt.
Și ca să facem și mai interesant acest tablou al ipocriziei, trebuie să menționăm felul în care Andrada se poziționează ca un fel de lider spiritual al gospodinelor de pe YouTube. În realitate, ea doar își învârte propria imagine de femeie perfectă într-un cerc de auto-adulare, alimentat de fanii săi creduli, care cred cu adevărat că ceea ce văd este autentic.
Țărăncuța de fațadă
În final, vlogul Andradei Miron nu este decât o altă demonstrație a modului în care influencerii încearcă să manipuleze realitatea pentru a se pune pe ei înșiși într-o lumină cât mai favorabilă. De la simulările patetice de muncă rurală, până la tonul fals și forțat, totul pare să fie o încercare disperată de a se prezenta drept ceva ce nu este: o țărăncuță autentică.
Întrebarea este: cine mai poate crede această piesă de teatru ieftină? Pentru că la sfârșitul zilei, tot ce rămâne din acest vlog este un gust amar al ipocriziei și superficialității, ambalat sub pretextul “autenticității”.
