Alexandru Zlăvog - Activist sau Unealtă pentru buzunarele altora?
Pretinzându-se feminist dar manifestând adesea atitudini patriarhale și puternic socialiste, Alexandru Zlăvog demonstrează încă o dată inconsistența sa ideologică și ipocrizia care îi caracterizează întreg conținutul pe Twitch și pe Youtube. În cel mai recent vlog intitulat “ERIKA ISAAC STÂRNEȘTE NOI CONTROVERSE”, Zlăvog nu face decât să confiște încă un subiect pentru a miorlăi ipocrizii și să exploateze cauze sociale pentru engagement, în timp ce perpetuează adesea comportamentele pe care pretinde că le combate.
Secvențele de pe Youtube relevă multiple instanțe în care Zlăvog își trădează propriile principii feministe declarate. Când discută despre controversa legată de melodia Erikăi Isaac, el minimalizează în mod repetat problema plagiatului cu expresii precum “whatever” și “who gives a shit”, demonstrând exact tipul de privilegiu și aroganță pe care pretinde că le combate. Mai mult, folosirea frecventă a limbajului misogin și vulgar (“în pula mea”, “du-te dracu”, “morții tăi”) subliniază disonanța dintre alianța mijlocită și comportamentul de puțoi imatur.
Activistul tuturor, activistul nimănui
Deosebit de problematic este modul în care Zlăvog manipulează audiența pentru a genera donații către ONG-uri și asociații cu aparente costuri administrative exorbitante după cum circulă zvonurile pe Internet. Dacă se va demonstra asta, așteptăm materialele Recorder, în loc să promoveze organizații cu adevărat eficiente, dar mai ales transparente, el direcționează resursele comunității sale către entități care aparent consumă aproape integral fondurile în cheltuieli de funcționare. Oricum, ce organizație din cele pe care le tot invocă el “rezolvă” problemele sociale pe care le reclamă? Nu cumva e mai practic să rămână nerezolvate aceste probleme pentru a menține deschis robinetul veniturilor?
Cu maximă superficialitate și inconsistență, retorica acestui băiețel-bărbat care pretinde că susține drepturile femeilor pare că o face doar pentru a-și urmări interese incerte. Când afirmă că “women are held to higher standards”, el nu realizează ironia propriului său comportament care perpetuează exact aceste standarde duble.
Zlăvog încearcă să justifice plagiatul în industria muzicală prin whataboutism: “toată muzica Trap din România e toată copiată”. Această generalizare nu doar că este falsă, dar demonstrează și lipsa de profunzime în analiza problemei cu privire la Erika Isac.
Acest conținut un exemplu perfect al modului în care Zlăvog și alții își construiesc o platformă pretinzând că susțin cauze progresiste, în timp ce subminează aceleași cauze prin comportamentul și mesajele lor. Ca opinie personală, feminismul său de fațadă servește mai degrabă ca instrument de marketing personal decât ca o convingere autentică, transformând probleme sociale serioase în simple oportunități de engagement și monetizare.
