Adrian Anton descoperă satul Galbina. Paradisul uitat al Munților Metaliferi
Când frumusețea e înșelătoare
Adrian Anton ne aruncă în mijlocul Munților Metaliferi, într-un vlog care e o combinație stranie de turism rural și cronică a abandonului. Între satul Poiana și Balșa, descoperim locuri care par să fi fost concepute pentru broșuri de promovare a României rurale. Dar imediat ce începi să te entuziasmezi de râu, pădure și mirosul ciupercilor, realitatea lovește: gospodării părăsite și cruci care vin “la pachet” cu terenul.
În vlogul intitulat “Cum să părăseşti așa frumusețe de case și locuri? Zeci de gospodării abandonate în satul Galbina”, Adrian surprinde atât ce-i mai frumos, cât și ce-i mai trist într-un peisaj românesc care încearcă să-și găsească viitorul. Între entuziasmul pentru natură și constatarea că “lemn de grătar e din belșug”, vlogul lasă un gust dulce-amar.
Noul stil arhitectural al satelor românești
Adrian începe vlogul cu un peisaj de poveste: un râu ce serpuieste în zigzag, o pădure care te îmbie la grătar și un loc perfect pentru camping. Totul e idilic, până când îți amintește casual că aici, dacă-ți iei teren, primești și câteva cruci “incluse”. Asta dacă nu te sperie apa ruginie a râului, descrisă cu o nonșalanță ce ar face orice ghid turistic să roșească.
Dar nu doar natura impresionează. Adrian ne arată cum e să ai o casă cu “o fântână în curte”, pe fundalul unui peisaj atât de frumos încât “camera nu surprinde ce vedem noi aici”. Întrebarea rămâne: de ce să fie atât de frumos, dacă nimeni nu mai rămâne să se bucure?
Galbina, satul care încă respiră printre ruine
Satul Galbina are oficial doar 20 și ceva de locuitori, dar pare mai degrabă un decor de film post-apocaliptic. Case abandonate, gospodării pe jumătate construite și drumuri care pun la încercare chiar și cele mai optimiste mașini. Adrian surprinde totul, de la casele cu “fundament de piatră netencuit” la școala și căminul cultural lăsate în voia timpului.
Totuși, există o scânteie de speranță: câteva case renovate recent și oameni care revin în sat pentru a investi în proprietăți. Dar cu câtă pasiune vorbește despre potențialul turistic al zonei, te întrebi: ce l-ar opri să devină agent imobiliar pentru Galbina?
Bruno, ciuperci și un strop de umor morbid
În mijlocul peisajului sumbru, Bruno, câinele lui Adrian, reușește să aducă un pic de viață în vlog. Fie că aleargă fericit prin iarbă sau miroase ciuperci “care îți vine să le mănânci” (dar nu o faceți acasă), Bruno este vedeta neoficială a episodului.
Iar dacă natura te copleșește, există și momente în care sarcasmul lui Adrian te lovește direct: “Aici, dacă cumperi un teren, vine cu câteva cruci incluse, nu cadavre, doar câteva oase”. O glumă macabră care, totuși, descrie realitatea tristă a unui sat unde curțile au devenit cimitire improvizate.
Turism rural sau doar un vis frumos?
La final, vlogul îți lasă o dilemă: e Galbina un loc de vis sau un simbol al realității dure din satele României? Adrian ne arată frumusețea autentică a zonei, dar și semnele unei comunități care s-a stins, lăsând în urmă doar case goale și câteva terenuri de vânzare.
Cu toate acestea, optimismul său este contagios. Chiar și în fața ruinelor, își imaginează o zi însorită în care să revină “pentru a lua satul la pas”. Și cine știe? Poate că, prin ochii lui Adrian, Galbina va deveni o atracție turistică sau, cel puțin, o sursă de inspirație pentru cei care încă mai cred în potențialul satelor românești.
