Adela Pârvu dezvăluie secretele unei pensiuni aflate într-o ruină
Restaurarea unei case vechi este o aventură în sine, dar când intervine și dorința de a transforma totul într-o pensiune cu suflet și istorie, lucrurile devin, evident, mai complicate. În vlogul de pe canalul “Adela Pârvu”, avem ocazia să ne minunăm de ambiția unui proprietar care a decis că o ruină uitată în timp, în Altringen, merită o a doua șansă. Însă, așa cum aflăm pe parcurs, visul nu vine fără provocări: de la meșteri mofturoși, până la lecții despre încălzirea cu peleți.
Titlul vlogului, “Cum faci dintr-o casă veche o pensiune? Sfaturi de la proprietarul Casei Buchberg, aproape de final”, setează scena pentru o poveste captivantă. Adela, cu entuziasmul și curiozitatea sa bine cunoscute, explorează fiecare colț al clădirii, scoțând la iveală detalii fascinante și, uneori, incredibil de frustrante despre procesul de restaurare. Dar oare merită tot efortul?
O casă părăsită cu potențial sau doar o ruină scumpă?
Cine ar crede că o casă veche, lăsată pradă timpului, poate renaște ca pensiune? Ei bine, proprietarul Casei Buchberg și-a imaginat acest scenariu după ce a intrat într-o locuință care fusese “doar o casă părăsită de câțiva ani buni”. Ce a urmat? O decizie spontană: “Hai să facem o pensiune, că e prea mare doar pentru vacanțe!”. Ce să zicem, un motiv solid.
Totuși, nu e ca și cum cineva ar renova așa ceva cu două pensule și o cutie de vopsea. Restaurarea a durat cinci ani, iar fiecare centimetru pătrat a fost luat la mână. De la curățat manual cărămizi austro-ungare până la recuperarea unei bârne pe punctul de a se descompune, e clar că această casă nu a fost construită pe temelii moderne, ci pe răbdare și obsesie pentru detalii. Bravo lor! Dar serios, cum rezolvi dilema meseriașilor care refuză să se deplaseze “50 de kilometri de Timișoara”?
De la Conacul U, la Pensiunea Buchberg
Casa Buchberg nu este doar un nume fancy aruncat la întâmplare. Proprietarul, care clar nu se încurcă cu jumătăți de măsură, a studiat istoria locală, descoperind că locuința a aparținut unei familii de rang înalt. Așa a ajuns să adopte denumirea “Buchberg”, un omagiu adus unui general al armatei Banatului. Elegant, nu? Asta înseamnă că nu vom vedea vreun logo kitchos cu numele copilului pe firmă, ci ceva cu adevărat deosebit.
Dar nu vă entuziasmați prea tare. Conacul a fost, pe vremuri, în forma unui U, dar o latură a fost sacrificată. Proprietarul explică sec: “Din păcate, nu am putut păstra o latură a acestui U”. Oare nu cumva aici intervine o problemă de buget sau de prioritate? Nu că ar conta când ai izvor de apă minerală în curte, care “pe vremuri era folosit pentru fierberea fasolei”.
Lupta cu faianța și inoxul
Acesta nu e doar un proiect de restaurare; e o declarație de război împotriva materialelor moderne. “Fără inox, fără gresie, fără faianță, fără polistiren” și lista continuă. Proprietarul a ales să mențină totul cât mai autentic, folosind materiale tradiționale, cum ar fi cărămidă manuală, lemn local și, bineînțeles, pietriș de râu. Deci, dacă sperați la podele laminate sau pereți din rigips, mergeți în altă parte.
Dar cât de practică este această abordare? Sigur, atmosfera rustico-istorică sună minunat, dar când tot ce ai este “pietriș de râu”, cum convingi oaspeții să plătească prețuri premium? Ei bine, probabil cu ajutorul designului interior atent gândit, unde fiecare cameră are o tematică unică, inclusiv paturi recondiționate manual. Sau poate cu mirosul “specific” al lemnului vechi, care nu seamănă deloc cu MDF-ul ieftin de la Dedeman.
Bucătărie mixtă și un plan de marketing ambițios
Când vine vorba de mâncare, pensiunea promite o combinație între bucătăria românească, sârbească și… otomană? Interesant. Și dacă asta nu e suficient de extravagant, pensiunea va include și o mică fermă cu porci, găini și oi, ca să asigure o aprovizionare constantă cu produse proaspete. Evident, problema sacrificării animalelor nu e chiar simplă, dar hei, detalii logistice.
Cât despre promovare, se pare că designerul care a ajutat la renovare va gestiona și prezența online. Nimic mai reconfortant decât să știi că omul care a ales nuanța pereților îți va răspunde și la rezervări pe Instagram.
Cinci ani de muncă, dar pentru cine?
Casa Buchberg e, fără îndoială, un proiect impresionant. Proprietarul și-a dedicat timp, energie și resurse pentru a readuce la viață o bucată din istoria Banatului, dar cu ce costuri? Cinci ani de muncă, provocări infinite și o listă nesfârșită de meșteri care refuză să iasă din zona lor de confort. Rezultatul, însă, este un loc care combină autenticitatea istorică cu un aer modern, fără compromisuri estetice.
Cât despre succesul pensiunii? Totul depinde de cât de bine va rezona acest concept cu oaspeții. Dacă ai o obsesie pentru detalii, un respect pentru trecut și o toleranță mare la… provocări, poate că această pensiune este exact ce cauți. Dacă nu, măcar ai ce povesti după o vizită. Și poate, cine știe, iei și o carte veche drept suvenir, evident, cu cinci lei lăsați în cutia de donații.
